Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci
se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci
cu șapte doctori unsuroși la cap
gata să-i ia din sânge să-i dea hap:
la cine vrea că tot nu e deloc
pus sub lentile grase – a luat foc
pus sub lentile slabe – n-a mai fost,
azi intră-n noi cu plugul domnul prost
și fierul ne convinge os cu os
că-n târg s-a măritat un mort frumos
că în pingele-a nechezat un cal
că-n miezul pâinii doarme-un general
și că s-au prezentat să cânte-un pic
suavii cântăreți cu polonic..
Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat
să umblu cu sicriul șifonat.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o viziune satirică și absurdă asupra societății, unde adevărul este bolnav și distorsionat, iar moartea și prostia domină. Refuzul de a participa la acest circ macabru este exprimat prin refrenul "Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat să umblu cu sicriul șifonat."