E un singur salcâm
la hotar de tărâm,
lângă da, lângă nu,
între mine și tu.
E o singură stradă
între noi și baladă,
între stele și ploi,
între visuri și noi.
E un singur cuvânt
între nori și pământ,
între noapte și zi,
între-a fost și va fi.
Și salcâmu-i uscat
și pe stradă-a-nnoptat.
Doar cuvântu-i știut,
și cuvântu-i tăcut.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema distanței și a separării prin intermediul unor imagini poetice puternice. Salcâmul uscat și strada întunecată simbolizează pierderea și trecerea timpului, în timp ce cuvântul tăcut sugerează o comunicare eșuată sau o iubire neîmpărtășită. În esență, este o meditație asupra regretului și a amintirilor estompate.