Mihail Steriade – Privind Printre Zăbrelele de Visuri
Mă uit printre zăbrelele de visurila viață,așa cum un copil se uită printre gratiiîn soarele de dimineațăla cușca unei păsări.Și când trudit mi-acopăr ochiiprivesc atunci adânc în mineși înțeleg menirea sorții:cu suflet strâns în colivii de trup,cu trupuri strânse-n colivia vieții,ne irosim privirile cerșindo zare fără zid și gratii.