Versuri corectate și adnotate
Aș trăi doar în izvoare,de mi-ar fi gândul curat;ori pe lujer de cicoare,având sufletu-mpăcat.Și aș fi o voce clară,de m-aș prinde vântului,alergând din țară-n țară,dând ocol pământului.Om ceresc și fără nume,o sinteză de roman.Dar cum toate trec în lume,viața-mi trece, eu rămân.
Clădiri pustii s-au așezat la șirsă-și ție de urât pe searăși parcă-s clape de clavircând vântul bate-afară.Și zidurile coșcoviteîn nopțile fără sfârșitgem de stafie chinuiteși plânge vântul aiurit.Se surpă casele-n neștire,s-aprind în pietre licurici,pustiul cade pe iubire..O! veșniciile-au trecut pe-aici.
Cu vâsle grele odihnind de-a valma,În ape pline de plutiri lovesc cu palma.E noapte-n largul mării, și e lună.Tu poate dormi de mult; eu cânt a voie bunăȘi-n barca mea e-atâta râs și-atâta cântcă tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.Dar valul mării a-nțeles ce suntȘi cântul meu în spumă mi-l culege.
Un clopot vechi își aminti de cercând a simțit că zboară-n larga zaredin cuibu-ascuns de mult într-un ungherun stol de paseri ciripind cântare.Și s-a zbătut plângând cumplit în searăca din clopotniță pe veci să scape,să-și simtă trupul liberat de sfoarăși să plutească pe astrale ape..Să nu-i privești avântul frânt, iubită,sub zarea când văzduhu-i de cenușe..în … Citește mai mult
Frunză verde,ca pe-o frunză mă vei pierde,bade dus așa departe…Lasă totul la o parte,că s-abate toamna-n crânguri– crângu-n care am fost singuri –și s-ascunde clar izvorul,și s-ascunde-n suflet dorul,tulbure s-ascunde dorul…Frunză neagră, neagră jale,bade-o fi devreme-n vale,tare-i mai târziu în munți…Vino, bade, cât e vreme,păsările pleacă-a vreme,crengile se strâng de teamă,cerul toamnei se destramă,de m-afund … Citește mai mult
Beau ca să uit din pumnii tăi, iubire!Ești cântul meu cel mai firesc și cald.Beau să te uit; dar crești în amintire,eternă floare-n cerul de smarald.Sunt rob ca apa și sunt clar ca vântul.Tu îmi rămâi deopotrivă aproape.Amurgul ne-ncunună-ades avântul,nu însă lacrima ce-o mistuim sub pleoape.Ecou pierdut prin luminiș de moartesunt, și sunt luciul trist … Citește mai mult
Simțeam un dor nelămurit de a plecaspre « undeva »în zi de vară,când păsările-n sân de crângaleanurile-n cânt își plâng.O, doru-n straie de melodie clară!..Și am pornit ; nu știude-aveam în minte grija ca s-ajungspre-un sat, nici gândul că-o să fiupribeagpe-un drum necunoscut și lung.Și m-am lăsat în voia lui ca să mă poarte..aceleași căi … Citește mai mult
Mă uit printre zăbrelele de visurila viață,așa cum un copil se uită printre gratiiîn soarele de dimineațăla cușca unei păsări.Și când trudit mi-acopăr ochiiprivesc atunci adânc în mineși înțeleg menirea sorții:cu suflet strâns în colivii de trup,cu trupuri strânse-n colivia vieții,ne irosim privirile cerșindo zare fără zid și gratii.
Îmi vin în minte cântecele simpleCântate pe cerdac pe când eram copil.Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,Și mai presus de toate aproape îmi erai,O, Mamă!De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsiO dragoste mai ‘naltă de țară și de-ai mei,Fiind așa departe?Ah, cântecul mă-nchide în … Citește mai mult