Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.
După un semn
Clătind catargele,
Tremură largile
Vase de lemn.
Niște cetăți
Plutind pe mările
Și mișcătoarele
Pustietăți.
Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
Drumuri de nori.
Zboară ce pot
Și-a lor întrecere,
Vecinică trecere –
Asta e tot.
Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stâng.
Orice noroc
Și-ntinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
Sensul versurilor
The poem reflects on the fleeting nature of life and beauty, comparing them to stars fading in the sky and ships sailing on the sea. It emphasizes the inevitability of time's passage and the ephemeral quality of youth and fortune. The speaker expresses a poignant plea for compassion in the face of mortality.