Eu număr, ah! , plângând:
Al nopții miez sună
Al despărțirii ceas
Adânc vibră.
Adio! scump-acum.
Al lunii disc senin
Din crengi de arbori mari
S-arată plin.
Abia din braț te las
De trist abia mă duc,
Nainte-mi vecinic treci
Un blând năluc.
Și zi și noapte treci
La tine-n veci gândesc,
Copil frumos și blond,
Ce mult iubesc!.
Auzi: din codri cum
Izvoare prund răstorn
Și melancolic blând
Un glas de corn.
©Mihail Eminovici (Eminescu)
Sensul versurilor
Poezia exprimă sentimente de tristețe și despărțire. Vorbitorul își amintește cu dor de o persoană dragă, un copil blond, în timp ce natura din jur amplifică starea sa melancolică.