Din lira spartă a mea cântare
Zboară-amortită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!
Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
În patu-acela de cununie
S-a-nfășurat?
O caut, gându-mi și-o-nchipuiește
Dar n-am văzut-o de când eu sunt…
Oare amorul ce îmi zâmbește
E în mormânt?
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unui suflet care caută o iubire pierdută, posibil moartă. Naratorul se întreabă dacă femeia destinată lui se află acum în mormânt, iar dragostea pe care o căuta s-a stins odată cu ea.