Mihai Eminescu – Din Lira Spartă
Din lira spartă a mea cântareZboară-amortită, un glas de vânt,Să se oprească tânguitoarePe un mormânt! Oare femeia pe care mieDumnezeu sântul o-a destinatÎn patu-acela de cununieS-a-nfășurat? O caut, gându-mi și-o-nchipuieșteDar n-am văzut-o de când eu sunt…Oare amorul ce îmi zâmbeșteE în mormânt?