Când însuși glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopții blând însenina-vei
Cu ochii mari și purtători de pace?
Resari din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind.. ca-n vis, așa vii!
Cobori încet.. aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape
Să simt fiorii strângerii în brațe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și căutarea unei prezențe iubite, pierdute în timp. Vorbitorul cheamă această prezență din neguri, implorând-o să aducă pace și să reînvie sentimentele de iubire.