Vopsită, nu goală;
vopsită-mi e casa
în culorile patimii
și suferinței.
Se va-ntoarce din jale,
de unde-a fost dusă,
cu masa ei goală,
cu patul sfărmat.
Pe perini săruturi
vor înflori
și-n jurul trupurilor
cerșaful
va-nfășura puternica-i iederă
nocturnă, înmiresmată.
Ura se potolește
în fața ferestrei.
Gheara va fi blajină.
Lăsați-mi speranța.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de suferință și transformare, sugerând o renaștere din jale. Imaginea casei vopsite simbolizează o schimbare interioară, iar speranța persistă chiar și în fața urii și a durerii.