Versuri corectate și adnotate
Sunt toate casele ochi cestrăluminând stau la pândă.Sunt toate casele gurice scuipă, mușcă, sărută.Sunt toate casele brațecare se-mping și se strâng.Din toate ies respirațiide umbră de codru, de crâng.E-o tânguire în toatede sânge statornic flămând.Și la un țipăt, de-odatăse iau cu asalt, se golesc.La un țipăt se liniștesc,se fecundează și-așteaptă.
Mi-e mort copilul. Nimeniîn groapă nu ne simte;acolo-i frig fierbinte.
Vopsită, nu goală;vopsită-mi e casaîn culorile patimiiși suferinței.Se va-ntoarce din jale,de unde-a fost dusă,cu masa ei goală,cu patul sfărmat.Pe perini săruturivor înfloriși-n jurul trupurilorcerșafulva-nfășura puternica-i iederănocturnă, înmiresmată.Ura se potoleșteîn fața ferestrei.Gheara va fi blajină.Lăsați-mi speranța.
Triste războaiefără emblema iubirii.Triste, triste.Triste armecând nu-s arme cuvintele.Triste, triste.Triști oamenicând nu mor de iubire.Triști, triști.
Am scris pe nisipnumele vieții-ntreit:viață, moarte, iubire.Valul mării ades,atât de clar, s-a întorsînapoi și l-a șters.
Pământ, despărțirea-i acumaAgonie, ca-ntotdeauna.Ieri, despărțindu-ne, noiAgonizăm amândoi.Pământ, jumătate murim.De-aceea-n gările toateȘi-n porturi e-un iz de moarte.De-aceea la drum când pornimBatiste pe vânt desfrunzim.Suntem morții cei viiDeparte-n orizonturi pustii.
Bătrâneţea popoarelor.Inima fără stăpân.Fără ţintă iubirea.Iarba, corbul, praful: belşug.Şi tinereţea?Tinereţea-n coşciug.Pomul singur, uscat.Femeia ca un butucAl văduviei, în pat.Ura fără de leac.Şi tinereţea?Tinereţea-n coşciug.
Fără tine ochii mi-s găvaneca două furnicare-nsingurate,Fără-ale tale brațe-naripateȘi mâinile-mi par cioturi seci și vane.Cu gura ta mă fură din nirvane,Mă leagănă în leagăne ciudate,Căci fără tine sunt nimicuri toateȘi toate sunt cu tine dulci icoane.Aș surzi, de-ai păstra tăcere,Aș rătăci fără de steaua-ți blândă.Nici cântul nu-mi mai este mângâiere,Când stai în umbra genelor la … Citește mai mult
Cine va umple acel golpe care trupul tău nemișcattrupului meu l-a lăsat?
Lupt pentru libertate, și sânger și nu pier.Și pentru ea chiar ochii și brațele-mi rebeleîntocmai ca pe-un arbor carnal, prizonier,le dărui sub scalpele.Și pentru libertate inimi mai multe-odatăle simt în piept; un clocot în vine, înspumat,și intru în spitale, și intru-apoi în vatăca-n crini înfășurat.Și pentru libertate doar răni de gloanțe-mpartacelor ce statuia i-o prăvăliră-n … Citește mai mult