Melancolic, speranță

Alexandru Colorian – Apoteoză

de

Se vor așterne umbre tot mai multeȘi tot mai singuri, vom vorbi cu noi;O, suflete, amintirile s-asculteVeni-vor, cum prin noapte trec strigoi.Amurgul va fi umbră și uitarePe-a zilelor senină primăvară,În noi cânta-va bucuria clarăCă am învins fatidica visare.Și tot mai singuri risipi-vom flori,Surâzători că am strivit robia —Și-ncrezători în drumul spre noi zoriÎn suflet vom … Citește mai mult

Miguel Hernandez – Ultimul Cântec

de

Vopsită, nu goală;vopsită-mi e casaîn culorile patimiiși suferinței.Se va-ntoarce din jale,de unde-a fost dusă,cu masa ei goală,cu patul sfărmat.Pe perini săruturivor înfloriși-n jurul trupurilorcerșafulva-nfășura puternica-i iederănocturnă, înmiresmată.Ura se potoleșteîn fața ferestrei.Gheara va fi blajină.Lăsați-mi speranța.