De-i drept că sufletul din trup ne zboară
și-un altul găzduire
îi dă câteva zile,
ca, încă-o-dată viețuind, să moară,
o, doamna-mi bunăoară,
de frumoasă, la-întoarcere va fi la fel de crudă?
Dar mintea îmi strecoară
că se va-ntoarce-acasă
îndurătoare, bună, fără ciudă.
Cred, de va suferi această trudă,
că-i va fi milă, cum din nou se naște,
de moartea mea, ca un ace-o cunoaște.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea reîncarnării și a suferinței ciclice. Vorbitorul se întreabă dacă, după moarte, sufletul se va reîntoarce într-o formă mai bună sau va continua să sufere, exprimând un sentiment de melancolie și acceptare a inevitabilității morții.