Foşnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî – nătâng –
Domnul ce n-a hotărât.
Nu-i foşneşte-azi ramul crud.
Peste cioturi creşte spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.
Negre cercuri minunate,
Ochii ţi-i visez şi-acuma.
– Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin duşmănie numa.
Sensul versurilor
Piesa descrie distrugerea unui crâng tânăr și o relație marcată de ostilitate. Natura moartă simbolizează o pierdere profundă, iar relația toxică este văzută ca o legătură eternă, dar una bazată pe dușmănie.