Marina Tvetaeva – Versurilor Mele, Scrise Atât de Devreme

Versurilor mele, scrise atât de devreme,Încât nici să știu că aș fi – poet,Ce erupseră ca stropii din havuz și steme,Ca scânteile din rachetele-n foc desuet.Explodând, ca mici diavoli, ființe ciudate,În sfânt locaș, unde-i vis și tămâiere,Versurilor mele despre tinerețe și moarte,– Versurilor necitite-n orice sfere! –Aruncate prin praful de magazine, oriunde,(Chiar dacă nimeni nu … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Poetul

Poetul e stăpân deplin pe limbăȘi-i pe de-a-ntregul stăpânit de limbă.Planete, semne și întortocheateParabole.. Între un nu și-un daEl, aruncându-se din turn, ciudateCurburi cu trupul lui va desena;Drum al cometelor.. Veriga lipsăDin lanțul faptelor îi este far.Demn disperați! El intră în eclipsăNeprevenit de niciun calendar.El măsluiește cărțile degrabăȘi la cântar înșală elegant;E omul ce necontenit … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Lui Osip Mandelștam

Pieire din cauza femeii. Iată semnulDin palma ta, tinere.Văile ochilor. Roagă-te! Păzește-te! În noapteDușmanu-i fără-ațipire.Nu te va salva nici al cântecelorHar celest, nici a buzelor sfidătoare tăietură,De aceea și ești tu drag,Pentru că ești cerească făptură.Ah, brusc răsturnatul pe spate cap al tău,Ochi semiînchiși – ce au a ascunde? –Ah, capul tău se va răsturnaAltfel … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Știu, Voi Pieri Odată cu Zarea

Știu, voi pieri odată cu zarea… Cu care din eleNu pot ghici, n-am să știu niciodată,O, de s-ar stinge luminile candelei meleCu zarea zorilor și a serii deodată!…Fată cerească în ritmuri de dans am trecut pe pământ,Florile-n poala mea au trăit fericite,Cu zarea pieri-voi! – pe sufletul lebedei sfântNoaptea hulpavă părintele n-o va trimite.Totuși crucea … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Știu Că Mi-e Dat A Muri

Știu că mi-e dat a muri în amurg sau în zori –Una din două, ci care anume n-am știre.Ah, de-ar fi chip să se stingă de două oriFlacăra mea, mi s-ar părea că-i o izbăvire.Fiică cerească! Trecui pe pământ dănțuindCu trandafiri – șorțul plin – nepierzând nici o floare.În amurg sau în zori am să … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Visul

Mă îngropai, mă uitai – şi iată-mă ca pescarăDe o mie de picioare fără parapet.Cu rapacitatea anchetatorului şicopoiuluiToate tainele – visul mi le-a răvăşitinsolent.Colinele – se părea, au îngheţat destulde tare, –Nu credeţi în morţile pasiunilor!Ager, atent, – ca anchetatorul princameraInimii – iată-l plimbându-se Morfeu,iscoditor.Voi! Adunătura nimicniciilor!Ce nu scapătă de pe acoperişuri înalte!De-aţi şti, cum … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Cândva Cândva Maiastră-nchipuire

Cândva, cândva, măiastră-nchipuireFi-voi pentru tine doar o amintire.Şi se va şterge tristul meu conturDin amintirea ta cu ochi de-azur.Îmi vei uita profilul de barbarăŞi fruntea-n fum albastru de ţigară,Şi veşnicul meu râs cu stropi ce mintŞi ploaia de inele de argint.Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,Dezordinea divină de pe masă,În veacu-nălţător şi fără milăCând mică tu erai, … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Tentativă de Gelozie

Cum trăiești cu alta, oare,E mai simplu? – Vâsle bat! –Ca profilul unor țărmuri,Iute, s-a îndepărtat.Amintirea mea, un plaur?(Sus, pe cer – nu pe talaz!)Suflete surori voi-v-așNu îndrăgostite – azi!.Cum trăiești oare cu-o simplăMuritoare? Fără zei?Suverana-i detronată,Tu, la fel (naintea ei).Cum trăiești – cu griji mărunte?Te strecori? Te-mbrâncești?Veșnic bir banalității,Sărăcuțele, plătești?.„Neorânduială, zbucium –Basta! Casă-mi închiriez.”Cum … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Da, Pentru Mine Nu S-a Plâns Niciodată

Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,Dar poate că-i mai bine blestemată,Dar poate că la marea judecatăÎn zdrențe, eu voi fi.Cu aurul curat asemănatăSau cu o za de cavaleri purtatăÎn sfinte bătălii.Pe sârmă acrobatul când se-aratăEl trebuie să uite că odatăN-a fost imensul hău.Deschis sub talpa lui înaripată!Profetul nu se plânge niciodată,Slujind pe zeul său.