La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie să-mi tai venele.
Acum e abia prânzul,
Mai am de trăit câteva ore bune.
Ce să fac,
Să-i mai scriu lui Lucilius?
Nu mai am chef.
Să mă duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ, nici pâine.
Să prevăd destinul filozofiei?
A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocotește în baie,
Casc și mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Și mă plictisesc îngrozitor.
Sensul versurilor
Piesa descrie ultimele ore din viața lui Seneca, confruntat cu ordinul de a se sinucide. El reflectă asupra vieții, filozofiei și inutilității distracțiilor lumești, copleșit de un sentiment profund de plictis și melancolie.