O decapitare în piața publică,
Ah, ce roșu pompeian!
Un rug înalt,
Iată o cupolă care adună ecouri.
Răstigniții pe Via Appia –
Arhitectonic fac foarte bine,
Plus că sună și frumos
Foarte mulți „i”, vocale deschise.
Mizeria scoate nudurile la aer,
Un secol al nudurilor vine.
Încolo nu știu, nu mă pricep la istorie,
Unii aud că țipă și chiar foarte tare.
Dar acesta este punctul meu de vedere, plastic –
Și mi-l susțin.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unor scene istorice violente și asupra modului în care acestea sunt percepute și interpretate. Vorbitorul își exprimă punctul de vedere, recunoscând subiectivitatea percepției.