Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.
Și tu te plimbi prin lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil..
O, Doamne! din această fugă-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre fragilitatea existenței și nevoia de speranță. Chiar și în momentele de cădere, se caută un mic izvor de putere și alinare pentru a continua.