Dan Botta – Seara
Seara s-a lăsat pe lume,Soarele-a apus în spumeDe mări, şi-n câmpii de brume,Umbra fâlfâie pe lume,Ca o pasăre ce fum e,Ca o aripă ce fum e.
aripa
Marin Sorescu – Izvor De Adăpat Aripa
Mereu se face plinul printr-o gurăCe cască pentru cea din urmă oară,Mereu se varsă-n cer o picăturăDe suflet, picătura necesară.Și tu te plimbi prin lume, ca un vas,Ce tremură-ntr-o mână de copilȘi știi: de stropul care-a mai rămasAtârnă echilibrul ei fragil..O, Doamne! din această fugă-a meaȘi-această piedică ce-o pune clipa,Să se aprindă-atunci când voi cădea,Un … Citește mai mult
Giuseppe Ungaretti – XVII
Ai trage din crepusculO aripă fără sfârșit.Umbrind, cu penele ei cele mai fugare,Dârele încâlcite,Nisipul fără de sfârșitPoate că l-ai înviora.
Octavian Paler – Memorie
O pasăre cu o singură aripăşi cu aripa transformată în lanţ,o pasăre cu o aripă rămasă să spereşi alta pe care o târăşte în zbor,o pasăre-mi trece noaptea prin somnşi dimineaţa o găsesc răstignităîn acelaşi loc unde searaam lăsat-olovindu-şi lanţul cu aripa.
Nichita Stănescu – Respirări XIX
„Dacă nu ții pe umăr un sac sau o armă, te poți trezi peste noapte că îți răsare din el o aripă.”(din „Marele trohanter sau despre ritual”)