Susceptibil de visare,
Stau sub cer, ca un burete,
Să mă-mbib, din nori, c-o boare,
De pe stele s-adun pete,
Roș polen de pe-aripioare
De bondari sau de egrete,
Praful de pe fund de mare,
Când trec peștii iuți, în cete.
Totul vine glonț, din hăuri
Năclăindu-mă o clipă,
Și, ca glonțul, lasă găuri
În frântura de aripă,
Care, când să bată- gata!
I-a trecut și ei durata.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a trecerii timpului, folosind imagini din natură pentru a ilustra modul în care totul este supus unei durate limitate. Vorbitorul se lasă copleșit de experiențe, dar acestea lasă și răni, amintind de fragilitatea existenței.
