Un brad, un fag,
Un mesteacăn, un paltin
Muntele o ia la vale
Pe pârghii jupuite.
Cât urc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanţuri.
Se duc în altă ţară
Bârnele care-au ţinut bolta cerului
Pragul, talpa casei, tocul uşii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă creşte
Un munte de rumeguş,
Şters de prima ploaie,
Luat de primul vânt.
Un brad, un fag
Gaterul lucrează, electric
Mii de cercuri de copaci îşi taie venele
Doinele au hemoragie
Trecutul leşină.
Cu fiecare copac trăznit
Ne cade pe umeri
O zdreanţă albastră de cer.
Sensul versurilor
The poem reflects on the destructive impact of deforestation. It highlights the loss of natural resources and the erosion of cultural heritage as forests are exploited and transported elsewhere, leaving behind environmental damage and a sense of loss.