Cocoșul, junghiat, mânji cu sânge
Drumetul ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.
De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-și frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoșul său.
Și treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ți, fără să vrei, decapitatea.
Dar jalea ți-o bruiază o mașină.
Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ți ia suflarea..
Spre sacrificii mici, executarea!
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea violentă a unui cocoș și indiferența generală față de această scenă. Versurile sugerează o lume în care viața este fragilă și moartea este banalizată, iar oamenii sunt preocupați de propriile lor vieți, ignorând suferința din jur.