cucurigu

Cocoșul, junghiat, mânji cu sângeDrumetul ce-i servise drept călău.Pictura penelor o clipă plângeUn cucurigu falnic, din ecou.De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,De alta trupul, pâlpâind spre hău,Iar gospodina mâinile nu-și frânge:Ea l-a hrănit, era cocoșul său.Și treci pe lângă scenă, pe retină,Fixându-ți, fără să vrei, decapitatea.Dar jalea ți-o bruiază o mașină.Alt trecător la tine o … Citește mai mult