Trecut-am prin vremuri înfiorate
și tăcând pe stradă cu frică.
Și piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi,
lovit-a cu durere și ură și-n noi.
Și deodată, în câmpul tainelor ei,
ingea cu zăpadă de miei!
Înaintea vitrinelor cu măști de hârtie
sperat-am iubirea de-o veșnicie.
Cu minutele calde, lipite de geam
din iubire, Iubire mai mare cerșeam.
Și singura, singura lacrimă-și caută
să se prelingă în iesle de stea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de frică și singurătate într-o perioadă dificilă, dar păstrează o speranță pentru iubire și o conexiune spirituală. Imaginea zăpezii de miei sugerează o purificare sau o transformare neașteptată în mijlocul greutăților.