Stau pe malul Oltului
La umbra zăvoiului
Și privesc drumul lăsat
Oltul curgând supărat
În zăvoiul înfrunzit
Auzi cucul cântând
Păsările ciripind
Și mierlița șuierând
Sturzul în iarbă răcăind
Ploua-n frunza răpăind
Parcă-mi cântă inima
Eu de-aici n-aș mai pleca.
Oltul curge zgomotos
Mândru, vesel și voios
Și trece fără de zor
Ca un om nepăsător
Și stând așa visător
Am strigat așa cu dor
Of, aici aș vrea să mor
În zăvoiul plin cu flori
Unde păsările-mi cântă
Și salcia stă să plângă
Și cu Oltul călător
Of, aici aș vrea să mor
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință puternică de a rămâne conectat cu natura, specific cu râul Olt și zăvoiul său. Vorbitorul își dorește să își găsească sfârșitul în acest loc idilic, înconjurat de sunetele și imaginile naturii, sugerând o acceptare senină a morții și o legătură profundă cu mediul înconjurător.