Versuri corectate și adnotate
Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degeteîn loc de o sută, sau mai bine unul singur, putândsă se prefacă în fulger,că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai binesă mă aflu într-o mie de locuri deodată.Totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie,pe care eu aş fi vrut-o … Citește mai mult
– Firule, măi fir de iarbă,Pe tine cine te-ntreabăDe ți-i teamă, de te doareCând ești călcat în picioare?– De mi-i teamă, te mă doareȘtie numai Sfântul SoareȘi mai știe și pământul,Ploaia, arșița și vântul.– Bradule din stâncă neagră,Pe tine cine te-ntreabă,Ars de ger și ars de soare,De ți-i teamă, de te doare?– De mi-i teamă, … Citește mai mult
Pierderea adevărului, asuprirea ticăloșiei dirijate, care se intitulează binele (răul, necorupt, plin de fantezie, e util) a deschis o rană în coapsa omului, pe care numai speranța marii depărtări neformulată (viul nesperat) o mai alină. Dacă absurdul domnește pe pământ, aleg absurdul, antistaticul, cel ce mă duce cât mai aproape de șansele patetice. Eu sunt … Citește mai mult
Răstignit,pe coroana de spini,a Iluziilor Vieții și Morții,Omul,ar trebui să-și fie propriul Mântuitor,care să abolească Păcatele Originare,din Greșeala Creației unui Dumnezeu,zămislită intenționat,să-l țină în lanțurile robiei,a Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,cu ajutorul Infernului,care stă la baza prosperității,a Paradisului Sacru,al unor Sfinți imorali,zidiți paradoxal,tot de către Omul,decăzut în Orgiile Penitențelor,pe care trebuie să le urmeze,cu strictețe și smerenie,față … Citește mai mult
M-am străduit să înțelegCând mi s-a revelat înțelesulAproape de pragul renunțării am fost adusDar am rămas îngăduitor.Și uneori devin agitatCând văd o poartă deschisăÎnchideți-vă ochii, ușurați-vă sufletulEliminați încorsetarea.Suntem stăpâni pe noi sau doar marionete?Încă respir, mâinile îmi sunt reciȘi mă târâi în genunchi căutând un răspunsSuntem stăpâni pe noi sau doar marionete?Tot respectul meu pentru … Citește mai mult