Verde-i frunza codrului,
Grea îi viața omului,
Tot un dus, tot un venit,
Niciodată liniștit,
Un ochi doarme, altu-i treaz,
Tot un bine și-un necaz.
Verde-i frunza codrului,
Scurtă-i viața omului
Cu amar și greutăți,
Numai nu-i la fel la toți,
Nu-i la fel și nici o dată,
Duce-o viață zbuciumată.
Verde-i frunza codrului,
Așa-i viața omului,
Că nu poate duce-n spate
Traista plină de păcate
Că-s prea multe și-s prea grele
Pe drum mai arunci din ele,
Și pe rând le-oi azvârli
Să fac loc la altele.
Sensul versurilor
The song reflects on the hardships and struggles of human life, burdened by sins and constant worries. It suggests that life is a continuous cycle of ups and downs, and people try to alleviate their burdens by shedding their sins along the way.