Trup rămuros înflorind
chiar din prima secundă a primăverii,
maci, răspândiţi prin finele vene,
cu petale de jar îmbrăcaţi,
voi cântaţi necontenit
şi nu mă lăsaţi să adorm?
Prieteni de joacă, vă întreb şi pe voi,
nopţile voastre seamănă cu nopţile mele?
Zilele voastre au tresăriri de trandafir
la fel ca zilele mele?
Năbădăioase capricii împletesc
râsul cu plânsul,
bucuria cu întristarea?
Iezi nebunatici, aureolaţi de lumină,
şi prin grădinile voastre se zbenguie,
pătulind secara gingaşă,
înrourată în zori?
Alerg aşa, cu întrebările-n faţă..
A cui e oare privirea aceasta duioasă,
mlădiosul trup, glasul sfios?
A cui e căldura tremurătoare,
tremurătoare şi minunată?
Sensul versurilor
Piesa explorează transformările și emoțiile tumultoase ale adolescenței, folosind imagini din natură pentru a ilustra frumusețea și confuzia acestei perioade. Versurile reflectă o introspecție asupra identității și a schimbărilor fizice și emoționale.