Magda Isanos – În Lumea Asta

În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor ți-ar fi să mori;
sau, de-ai putea, măcar un snop de soare
s-aduni și pentru viața viitoare;
unde pământul pururea e ud,
nici gândurile tale nu s-aud,
și-n ochii tăi nu tremură măcar
o stea, din câte altora răsar.
Pe unde-mi vor fi buzele și nara
cea lacomă de flori, când primăvara,
cu glezna-n iarbă, părul roi de-albine,
va trece peste toți, nu peste mine?
Când viața, ca o insulă-nsorită,
de unde s-a desprins cândva o barcă,
mă va uita sub țărmul său, de parcă
nici n-aș fi fost, cu inima răzbită
de frig și umezeală, fără gând
mi-oi număra mătăniile albe
a degetelor mele tot mai slabe,
din care cad falangele pe rând.
În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor ți-ar fi să mori,
de n-ar fi pomi nalți cu ceru-n brață
și pe mormântul tău- atâta viață.
1937