Florile și fiecare sens luminos al lumii
să poposească-n cartea mea deschisă,
și ca-n pământul milei și minunii
să-nvie-aicea pasărea ucisă.
Mi-i dor să scriu de-o dreaptă dimineață
și mă-nfioară fila fără semn;
mi-i dor să sap în inimi ca-ntr-un lemn
un nume ce-l purtăm cu toții: viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a regăsi frumusețea și sensul vieții, de a readuce la viață speranța pierdută. Este o meditație asupra trecerii timpului și asupra importanței de a prețui fiecare moment.