Când cel iubit departe plecase,
toate s-au retras în liniștea lor,
umai vremea nefolositoare rămase
și numele-n suflet, sonor.
Moartea veni atât de simplu, tăcut.
Mânile care nu puteau cuprinde-au zăcut,
puse una lângă alta, cum sunt uneori
anume așezate unelte sau flori.
Părea că n-au fost niciodată
verile-nalte, toamnele-n zarea cu steme.
Sub iarbă, poate, sânul mic de fată
respiră încă noaptea și se teme.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de pierdere și tristețe după moartea unei persoane dragi. Versurile reflectă asupra amintirilor și a impactului pe care dispariția o are asupra celor rămași.