Nu știu ce-a fost mai demult.
Am uitat. Din trecut m-am ales
ca să fiu singură, ca să te-ascult
înainte de-amurg și cules.
Cu fiecare lucru, azi știu,
mă-nrudesc și de zarea mea țin.
Revolta s-a făcut surâs, durează
această plină, fără greș amiază.
Ce-a fost mai demult am uitat.
Poate-am dormit și-am visat.
În bulbii de morcovi și cepe
e încă un vis care-ncepe.
În toate-i prea multă lumină.
Soarele l-aș culege cu mâna.
Dar pân’ la urmă eu voi fi cules
și voi cădea în întunerec des.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra uitării trecutului și a acceptării prezentului, într-o atmosferă contemplativă. Vorbitorul se simte conectat cu natura și cu efemeritatea vieții, anticipând un viitor inevitabil.