Dumitru Iacobescu - Poem de Amiază
Amiază! / Un pian, alături, intonează / Un cântec trist, în calmul verii, / Un … →
Amiază! / Un pian, alături, intonează / Un cântec trist, în calmul verii, / Un … →
E cald și lângă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică, / Văzduhul tot … →
Nu mă plâng, / N-am de ce să mă plâng, / Și așa am trecut … →
Nu știu ce-a fost mai demult. / Am uitat. Din trecut m-am ales / ca … →
O creangă apropiindu-se de-o altă creangă / freamătul sărutărilor / emișcarea aerului / un cerc … →
Glorie a întinsei amiezi / când sub copaci nu-s umbre aruncate, / și când din … →
Balaurul ucis de-atâtea ori / De bunii duci ai lumilor aceste / Ascunde-n iris lire … →
Urât ca cititor de poezie. / Amiaza norilor / și pocnetul unei păstăi / umbelifera. … →
Guști sarea propriilor buze / guști săruturi marine / cuvintele – ocnă. / Amiază toridă … →
Urât. Devreme. / Cărți de poezii. / Și joci șotronul cu metafora / și joci … →