amiaza

Dumitru Iacobescu – Poem de Amiază

de

Amiază!Un pian, alături, intoneazăUn cântec trist, în calmul verii,Un cântec demodat, care brodeazăPetale dulci pe pânzele tăcerii.Nici eu nu știu ce am!Hemoragii de soare-mi bat în geam,Cu lenevii de aur cald mă furăȘi mă sărută lung pe ochi, pe gură.Ce mână delicată,Cu degete de veșted trandafir,Te leagănă, o, inimă blazată?Ești tu, romanță tristă de clavir,Sau … Citește mai mult

Dimitrie Anghel – Amiaza

de

E cald și lângă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică,Văzduhul tot nu se-nfioară de nici un zbor de rândunicăȘi doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină,Mărgele negre sămănate pe drumuri albe de lumină.În straturi florile-s trudite; un crin din când în când se-ndoaieȘi lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de … Citește mai mult

Magda Isanos – Amiaza

de

Nu știu ce-a fost mai demult.Am uitat. Din trecut m-am alesca să fiu singură, ca să te-ascultînainte de-amurg și cules.Cu fiecare lucru, azi știu,mă-nrudesc și de zarea mea țin.Revolta s-a făcut surâs, dureazăaceastă plină, fără greș amiază.Ce-a fost mai demult am uitat.Poate-am dormit și-am visat.În bulbii de morcovi și cepee încă un vis care-ncepe.În toate-i … Citește mai mult

Eugenio Montale – Oase de Sepie – 11

de

Glorie a întinsei amiezicând sub copaci nu-s umbre aruncate,și când din ce în toate le vezi,de prea lumină, strălucind roșcate.Soarele, sus – și un prundiș arid.Ziua mea, așadar, nici că s-a dus:ora cea mai frumoasă e dincolo de zid,pe care îl închide în tencuit apus.Zăduf, în jur; un pescăruș se-ndurăpeste un rest de viață, în … Citește mai mult

Leonid Dimov – După-amiaza

de

Balaurul ucis de-atâtea oriDe bunii duci ai lumilor acesteAscunde-n iris lire de culoriȘi-n fiecare solz câte-o poveste.Găsitu-l-am pe-o floare de tulipăUscată galben într-o carte veche.Purta ineluri grele pe aripăȘi pietre nestemate în ureche.L-am întrebat: felia de coralDin ochiul lui ce vrajă nouă țese?Deși știam: un șipot sideralÎn solnițe pustii prin după-mese.

Florența Albu – Amiaza – I

de

Urât ca cititor de poezie.Amiaza norilorși pocnetul unei păstăiumbelifera.În spatele obloaneloramor și ură –lumea.când simți torid contemporan acutcuvinteleca scriitor de poezie.A te lăuda cu nimic – mai nimica te lăuda cu de toatea ne lăudacu prosperitate!

Florența Albu – Amiaza – II

de

Guști sarea propriilor buzeguști săruturi marinecuvintele – ocnă.Amiază toridă și norii europenievii secretă miere;norocul nostrusarea cea de toate zilele!.Trupuri plăvanetainul de sarelins cu iubire –.perechile sfințite intrăastfel în jug –o, fidelități pământene.Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – 1991)

Florența Albu – Amiaza – IV

de

Urât. Devreme.Cărți de poezii.Și joci șotronul cu metaforași joci pe aurul din râuri.Te-ai și văzutcu site mari și site miciîngenuncheat în mâlul sfânt –ce alchimii la mâlul sfânt!.– de ce să nu?– de ce să da?Cartea se scrie cu pământîți moi un deget în pământîți umpli gura cu pământși câteodată-i aur sfântdar nu se știe … Citește mai mult