Plângi cu mine în această sumbră liniște.
În această sumbră liniște.
Și ia-mă în brațele tale.
Lasă degetele tale în voie pe pielea mea de marmură
Iar fața ta să urmărească ultima mea răsuflare.
Umbra păcatului îmi obscurează sufletul.
Îmi obscurează sufletul.
Adânc în apa înghețată trupul îmi e ca atins de ace.
Ochii mei vor vedea întunericul damnării
Unde amintirile despre mine
Vor fi scufundate și uitate
Căldura muritorilor nu își are locul aici, în acest trup înghețat de sărutul morții
Imaculata.. pata de sânge a crinilor
Minciuna de pe mormântul inocenței
Iar acum îmi poți simți sufletul tremurând, și un lung dulce fior îmi străbate pielea
Îmi vei ține mâinile în ale tale, iar eu te voi urma în această misterioasă călătorie
Singurătatea de dincolo de ușa necunoscutului îmi pătrunde în sânge
Puritatea mea a murit cu mine iar lacrimile tale vor spăla sângele păcătos
Îmi vei asculta plânsul etern al amărăciunii în jurul dezolantei mele pietre de mormânt
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de moarte și sacrificiu, unde naratorul își găsește consolare într-o liniște sumbră și acceptă un sărut final. Versurile explorează teme de păcat, pierdere și amărăciune eternă, sugerând o călătorie misterioasă dincolo de viață.