Când știi, cum știi
Pasul pe pământ să-l ții?
Când vrei, ce vrei
Gândul ți-l aprinzi și iei.
Nu știu, nu iau, nu sunt.
Ia-mi
Pasul alb otravă
Plumb topit pe ochi
Ia-mi
Marea-ntoarsă-n smoală
Capul prins în nod.
Când pierzi, ce dai?
Focuri verzi în frig de mai?
Când pleci, cum pleci
Singur urmele-ți culegi
Să n-ai nicicum să te-ntorci
Pe-același drum.
Sensul versurilor
Piesa explorează stări de incertitudine și sacrificiu, sugerând o pierdere a identității și o căutare dificilă a sensului. Versurile evocă un sentiment de dezorientare și de renunțare la sine pentru a evita întoarcerea la un trecut dureros.