Luis De Gongora Y Argote – Sonet (8)

Valladolid, de lacrimi ești o vale,plânsă nu vreau să spun de cine,valea lui Iosafat, deși nicicând în tine,din judecăți, niciuna nu-i ca ale sale.Înconjuratu-ți-am zidirea, cale după cale,aci unde minciuna și curtea o duc bine,curtean murdar i-acum cel ce-a știut să-mbinezicala de-altădată cu noile-osanale.Și spre-a ne crește râia, toți sunt Conți: s-o spunăe gata andaluzul … Citește mai mult

Luis De Gongora Y Argote – Sonet (7)

Și sunteți din Valladolid? Din valea-n caremiroase totul! Câtă ironie!Amirosiți a roze într-o Alexandriece vrea din trup să scoată mai multe decât are!Lăsați plimbatu-n birjă, doamne-ncântătoare,cu talii dulci, că doi catâri, se știe,mai zdraveni ca acesta ce îmi dădură mie,plimbă pe străzi rahatul de parc-ar fi o floare.Și nu e drept pentru cel care, fără … Citește mai mult

Tudor Gheorghe – Dona Clara

Spun poveștile că-n țară,Țara-n care primăvaraDoarme beată de miros,Cu zefirul somnorosCărei pleoapele se-nchid,Spun că la ValliadolidUn paj înnebuniseNumai pentru că priviseO brunetă, Dona Clara.Sărea zidul singur elÎn grădină la castelȘi-atingând ușor guitara,Ca vrăjitul ApollonPrins cu lira-ntre naiade,El în ritm de serenadeO chema pe Dona Clara.Vino, să fugim din țarăȚara-n care primăvaraDoarme beată de mirosCu zefirul … Citește mai mult