Inima înalt-a unei țări
E clopotul ce câteodată
Îl auzi din turn, sau altă dată
Inima adânc-a unei mări.
La San-Marc,
Belem sau Notre-Dame
un clopot însă niciodată
că inima în piept de față
nu răsună-așa frumos prin an.
Inima înaltă
să-ți ascult,
cu freamătul ce nu se curmă,
tu îngăduie-mi, de-a stânga ta,
după golul ce m-a-nvins prea mult
și un deșert durat în urmă,
să mai cred o dată în ceva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a regăsi credința și speranța într-o relație, după o perioadă de deznădejde și pierdere. Vorbitorul caută consolare și o nouă credință în apropierea persoanei iubite.