Sonata Lunii de Beethoven
e însăși luna coborâtă pe pământ.
Așa s-ar crede și așa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin rouă-albastră și prin flori de crini,
și-alcătuiește din lumini
amare și din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi și tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.
Sensul versurilor
Piesa asociază frumusețea Sonatei Lunii cu imagini poetice din natură și figuri feminine idealizate. Sugerează că ascultătorul este parte integrantă a unei opere de artă neterminate.