Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume!
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă și-acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi – nu știu. Nici un cântec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aici. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pământ a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Că o poartă s-a-nchis.
Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și depărtare față de o persoană dragă. Vorbitorul se simte izolat și trist, incapabil să ajungă la persoana dorită, fiind separate de distanțe fizice și emoționale.