Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci – arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.
Sub porți ființele somnului
intră – câini roșii și griji.
Pe uliți subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.
Vânt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
o clipă s-arată și pier.
Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte și-a stins.
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș vechi, cufundat în noapte și melancolie, unde timpul și-a lăsat amprenta. Imaginile evocă un sentiment de singurătate și decădere, sugerând că măreția de odinioară s-a stins.