oras vechi

Mircea Ivănescu – Mopete Zăvorându-Se

de

Fechner a făcut mai demult o analiză statistică a formei, însă Mopete spune că nu așa se poate face urcușul laborios către acea stea de singurătate în care el, oricum, se va opri, căci nu mai există de la un punct urmare, (dar asta se-nvață în timp, și cu spaimă se acceptă), Mopete știe că … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Spre Amiază în Orașul Vechi

de

S-a făcut frig — mergi pe stradă prin vânt,într-o dimineață fără lumină — (de parcăs-ar fi întors vremea când, bolnav, ieșeai rar din casăși străzile îți erau străine, ca într-un orașprin care treci doar — nu este viața ta —ai să te întorci dincolo, și străzile acestea au să-ți rămânădoar amintire —) mergi pe stradă, … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Se Duce Ea Adică la Sighișoara și Verișoara

de

Așadar, indiferența ei e o privire rotundă, un lac cum le făceaacela, și spunea că dacă pământul ar putea privi cu apele iezerelor stelele ar fi mai aproape – și pe fața lui nemișcată și limpede (întocmai ca pentru o plimbare romantică sub cerul senin –dar unul din ei, chiar dacă o privește în ochi … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Dimineața În Orașul Vechi

de

O dimineață moartă, sunetele înăbușiteÎn covorul gros, printre mese pustii – și lumina scăzută,În afară cenușie – dar n-a început încă ploaia –(Să cobori din camera de hotel, undeva, lângă gară,Și să te plimbi, într-o dimineață ca asta, pe străziPe unde n-ai mai umblat niciodată – și lumina cenușie,De ploaie care n-a început încă – … Citește mai mult

Heinrich Heine – Ce Turnuri Vechi

de

Ce turnuri vechi, orașulÎmi pare-n asfințitUn șters tablou în zareCu neguri zugrăvit.În vântul umed, crețuriDe valuri mici răsar.Luntrașul mână luntreaC-un ritm domol și rar.Iar soarele priveșteDin pragul zării mutȘi îmi arată loculÎn care te-am pierdut.

Georg Trakl – Frumosul Oraș

de

Piețe-n soare, vechi, și-n liniști.Blânde-n aur, maici pe gânduriTrec ca-n vis, albastre-n rânduri,Sub zăduf de fagi și-n liniști.Din, sclipind în brun, bisericiMoartea chipuri pure-arată,Steme de mari prinți, odată.Ard coroane în biserici.Cai se-apleacă la fântână.Flori în pomi apar din gheară.Calmi băieți se joacă-n seară,Plini de vise, la fântână.Fete stau privind din poartăCu sfieli pestrița viață.Buzele le … Citește mai mult

Lucian Blaga – Oraș Vechi

de

Noapte. Urnirea orelorse-mplinește fără îndemn.Taci – arătătoare se-oprescsuspinând pe ultimul semn.Sub porți ființele somnuluiintră – câini roșii și griji.Pe uliți subțire și-naltăploaia umblă pe cataligi.Vânt vechi și lung între zidurimai scutură luturi și fier.Mari semeni de altădatăo clipă s-arată și pier.Turn negru stă în picioareși-și numără anii învins.Taci, că sfântul de piatrăaureola în noapte și-a … Citește mai mult

Ion Caraion – Oxidare

de

Orașele de la marginea pământului, vechin-au blocuri, nici oameni pe asfaltsub Dumnezeu cenușiu și în înaltmunții se plimbă cu copacii-n urechi.Orașele de la marginea pământului, rarînmoaie în iarbă cu fumatâta tinerețe avum –rodul, cu smârcul, se-alese: amar.Ploile-n haltă băloase, și-n stradăling pălăriile. Orașele reciau intrat pe ferestre în biblioteciși până la ziuă au ars într-o … Citește mai mult

Anna Ahmatova – O Viață Simplă, Străvezie, cu Lumină…

de

O viață simplă, străvezie, cu luminăVoioasă și senină, cic-ar fi..Acolo-ndrăgostiții, la sfârșit de zi,Palavragesc la gard și doar câte-o albinăLe-ascultă gânguritul de copii.Iar noi trăim solemn, cu gravitate,Ne întâlnim precum am săvârși un rit,Și-oricare vorbă, când i se abate,Ne-o curmă iute vântul cel smintit.Dar n-am schimba pentru nimic în lumeOrașul vechi, de slavă și căderi,Cu … Citește mai mult