Nu-mi presimți?
Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare?
Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă și pasională cu persoana iubită, văzând în ea o manifestare a divinității. Vorbitorul simte o legătură intensă, aproape mistică, cu celălalt, percepută prin semne subtile și emoții puternice.