Lucian Blaga – Monolog

Salută tu – anul!
Răstoarnă-apoi brazda și-ntinde-o visând
până-n soare răsare. În palma ta rodul cădea-vă deplinul,
cum cade la capăt de vrajă
– aminul.

Sensul versurilor

Piesa este o reflecție asupra ciclului vieții și al naturii, invitând la speranță și la o conexiune spirituală cu universul. Este un monolog adresat anului, cu imagini puternice legate de pământ și rod.

Lasă un comentariu