Neastâmpărat îți flutură în colțul gurii
Biruitor, șiret și jucăuș,
Același zâmbet totdeauna..
– Dar nu știu, uneori
Îl simt cum tremurând mi-aduce moartea,
Ca altădată lacom să culeg
Din rostul și ispita lui
Lumină și viață..
– Și-n gând îmi fulgeră în treacăt o icoană:
Luceafărul – surâs pe buzele nemărginirii –
Vestește mării
Odată bezna nopții,
Iar alteori văpaia dimineții..
„Poemele luminii” (1919)
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, folosind simbolul Luceafărului ca o reprezentare a unei forțe ambivalente. Zâmbetul Luceafărului aduce atât lumină și viață, cât și moarte, reflectând complexitatea existenței și a emoțiilor umane.