Nebunul cetății spre turn
privește, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!
Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.
Izbânzile cui n-au căzut?
Și inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii implacabile a timpului și asupra inevitabilității morții. Nebunul cetății simbolizează conștientizarea acestei realități, în timp ce cetatea reprezintă viața și istoria, ambele supuse decăderii.