Eva.
Când șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai șopti apoi
și ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume
cu toate că asculta și el.
Și Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
și-și mișcă geana parc-ar zice
că ea știe ceva,
ce noi nu știm,
ce nimenea nu știe,
nici Dumnezeu chiar.
Sensul versurilor
Piesa explorează misterul din jurul Evei și al cunoașterii secrete pe care o deține după ce a fost ispitită de șarpe. Sugerează că femeia ascunde o taină pe care nimeni altcineva nu o cunoaște, nici măcar Dumnezeu.