Mă-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul în trup.
Pe cumpăna lumii
o zi se înclină
plină de fapte
și fără de vină.
De câte ori calc
prin brazda bătută,
buzele humei
pe tălpi mă sărută.
Mă-ntorc de acum spre
vatra-n lumină.
Adâncile mele
orzuri se-nchină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de întoarcere acasă și de conectare cu natura și originile. Este o reflecție asupra trecerii timpului și a legăturii profunde cu pământul natal.