Libelullah – Întrebări

Strofa 1:
Ce dacă bate vântul, eu sunt gol, trece prin mine
Mă-nvelesc cu-o pătură să m-apăr de ce vine
Când stau în pat și dorm noaptea cred că unu’ mă minte
Când el folosește litere în loc de cuvinte
De-o vreme nu mă mai joc nici măcar jocuri de cuvinte
Când n-am mai gustat nimic de mult nici limba nu mai simte
Dar nu citi printre rânduri pentru c-o să te împiedici
Și-n loc să fim puternici devenim toți anemici
Chiar poa’ să și plouă, focu’ arde-n continuare
Și fumu-i ignorat deși-i efectul cel mai mare
Pot să fac tot ce vreau, trebuie doar să vreau
Și asta-i partea cea mai grea la care eșuăm cu toții
Oricât am încerca, tot rămânem bestii primare
Și doar prin limbaj ne deosebim de animale
Nu mai e nici soare, e lumină de la bec
În ce stadiu a ajuns lumea, cred că o să plec.

Refren X2:
Altă zi, alte-ntrebări pe care ți le pui mereu
Și la finalul zilei îți repeți „cine sunt eu?”
Orice-anotimp e afară, la tine-i anotimpu’ rece
Și dimineața când te trezești te-ntrebi „oare mai trece?”.

Strofa 2:
Gânduri peste gânduri formează aceste rânduri
Zis în repetate rânduri că nu mai fac panaramă
Când pășesc în față-n spate mă uit pe alocuri
Să nu iasă un șarpe să mă tragă iar în groapă
Începe nimic să-mi placă din ce îmi plăcea odată
Zici că vorbesc criptat, deși nu-i scriptat
Știind că-i imposibil vreau să o iau de la cap
Ce-mi făcea plăcere aș vrea să-mi mai facă încă o dată
De data asta chiar cred că am făcut-o lată
Am dat cu bâta în picior în baltă
Mă simt forțat, ca de cineva constrâns
Să duc totu’ la bun sfârșit înainte de apus
Uitandu-te pe grafici vei vedea că s-a pus capăt încă
Unei povești, dar mai erau multe de spus
Ciclul zi și noapte trece-n partea-ntunecată
Ghinion, nimeni nu poate evada de luna moartă.

Refren X2:
Altă zi, alte-ntrebări pe care ți le pui mereu
Și la finalul zilei îți repeți „cine sunt eu?”
Orice-anotimp e afară, la tine-i anotimpu’ rece
Și dimineața când te trezești te-ntrebi „oare mai trece?”