Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretutindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El, adeseori, atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația profundă față de Maestrul Meng Hao-Jan, un om înțelept care a renunțat la ambițiile lumești pentru a trăi în armonie cu natura. Vorbitorul aspiră să atingă același nivel de înțelepciune și libertate.