Fin aer din amurg pudrat
Mânjind contururi crenelate,
Ascultă-mi inima: a stat
Și stă să-nceapă iar a bate.
Final etern și comprimat
Sub umbreluțe visătoare
Purtate galben, roz, vărgat,
Printre comete și cocoare.
Mi-e strapontina prinsă-n gol,
Prăpăstii glasul să-mi audă:
Advers mâniosului Eol
Mai stau o clipă-așa, în ciudă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment contemplativ, surprins la apus, în care eul liric reflectă asupra stării sale emoționale și a trecerii timpului. Natura devine un cadru pentru introspecție, iar inima devine un simbol al emoțiilor fluctuante.
